Partecipa a Sesto Daily News

Sei già registrato? Accedi

Password dimenticata? Recuperala

AMIGDALA, di Vito Pagano: Un film care reuseste, de asemenea, pentru unghii amintirile

"Steven Soderbergh", este că vreau să lucrez cu tine: recursul a noului director!

Condividi su:

Interviul cu directorul

Cind si cum ai intrat in contact prima data cu lumea artistica?

Cred ca am apartinut mereu de cind eram copil,mi-am dat seama ca aveam talent la desen,eram mereu cel mai bun din clasa la aceasta disciplina si am continuat si dezvoltat acest talent pina cind am intrat la liceul Artistic.Dar desi imi placea mult sa desenez simteam ca desenul nu era destul de puternic ca si forma de arta sa ma exprim,pina cind 'cinemaul a venit sa ma ajute' si ca sa fiu sincer asta s-a intimplat inca dinainte sa stiu ca pot desena,dar atunci nu puteam sa ma gindesc serios sa fac altceva.Adoram filmele ca pura forma de intrateniment,distractie si incercam sa ma identific cu eroii principali sau cei care as fi vrut sa fiu si in viata reala.Atunci a inceput calatoria mea,conflictul meu intre vis si realitate.

Astazi ce te impinge sa continui acest parcurs?

Cu timpul am inteles ca cinemaul e viata mea,nu doar un hobby sau o distractie de moment.Dar a trecut ceva timp ca sa individuez sau sa inteleg exact ce as fi vrut sa fac in aceasta brasa,ce rol as vrea sa am ,inclusiv caluculand categoriile tehnice.Intr-o buna zi am inteles ca aveam caracterul potrivit:eram un adolescent introvers,obsur,foarte tacut si enignatic,mereu in conflict cu o lume ce nu ma intelegea pentru ca nu era ca ‘film’.Atunci am decis ca as vrea sa stau in spatele intregii actiuni si sa comand,manipulez,dar nu pentru ca sufar de mania de protagonism dar ca sa ma pot analiza si ca sa inteleg cine sunt.Am inceput sa vad cinemaul ca o forma scumpa de psihoterapie si am mers inainte.Pe scurt cinemaul ma ajuta sa inteleg cine sunt si asta e fundamental pentru unul ca mine.

Cui i-ai multumi pentru succesul obtinut?

Nu stiu daca pot vorbi de un succesc obtinut mai ales pentru ca nu am cautat asta,genul de succes adica covor rosu si reflectoare,nu sunt pentru mine.Eu sunt inca acel adolescent discret si rezervat.Cred ca in acesta lume nu trebuie sa te simti niciodata inaintea tuturor pentru ca lumea e in continua evolutie.Dar totusi daca ar trebuie oricum sa ii multumesc cuiva , as incepe cu paintii mei care nu m-au blocat niciodata sa o iau pe acest drum.Iii multumesc tatalui meu pentru toate datile cind m-a dus la cinema,pentru toate vidocasetele inchiniate si cumparate si toate orele cind ma astepta sa aleg filmele pe care le vroiam.Ii multumesc pentru toate abonamelntele cuparate si mai ales pentru toate datile cind in liniste probabil suferea pentru alegerea mea.Totusi el a avut mai mult curaj decit mine ca sa imi dea libertatea sa imi aleg strada de unul singur.O alta persoana caruia as vrea sa ii multumesc ar fi maestrului meu Marco Demarco,cel de la care am invatat meserie si toata partea tehnica incepand inca de cind am venit in Roma.M-a luat la suflet si m-a invat cum sa folosesc un steadicam cu care imi si cistigam painea la vremea respectiva.Mi-a permis sa realizez cu aparatura lui,primul meu film.Fara de el nu stiu sincer cum as fi putut face asta.As vrea deasemenea sa multumesc tuturor regizorilor care m-au format si influentat parcursul meu profesional dar in mod special lui Steven Sodebergh,care cind a cistigat Oscarul pentru Trafic in 2011, a facut un discurs care m-a ravasit.Discursul era acesta:’As vrea sa dedic acest premiu acelor oamnei care in fiecare zi dedica cel putin 5 minute din timpul lor pentru a crea ceva artistic,ca vorbim de film sau de o coregrafie de dans sau o melodie.Contributia lor cotidiana va face lumea artei mereu mai prospera’..M-am simtit foarte aproape de acel discurs, de acele cuvinte.Imi aduc aminte ca era 7 dimineata,am macat un mar si m-am apucat sa scriu primul meu film,primul meu scenariu care evident ca era un dezastru si pe care nu l-am realizat-o niciodata dar nu conteaza acest lucru ,am avut motivul,imputul de a ma arunca si de a incepe sa indraznesc sa o fac.Restul e deja istorie.

Ne spui o anegdota care nu te-a abandonat pina acum?

Ar fi mai multe cu mar fi episodul meu de la Venezia cind l-am intilnit pe Tim Burton,sau cu steadicamul in direct pe covorul rosuy cu Sylvester Stalone,sau cind am lucrat cu Sergio Castellito si cu actori de calibrul lui Penelope Cruz si Emile Hirsch,dar daca ar trebui sa aleg unul in mod special este cel in ziua in care am inteles ca eu voi deveni un regizor. Aveam 15 ani si asteptam autobuzul ca sa ma intorc acasa..Era martie si primavara incepea sa se faca simtita.Era un vint foarte puternic(scirocco) si soarele apunea.Am ineceput sa ma concentrez pe fiecare element cum reactiona si se anima,se misca in functie sau datorita vintului care misca orice suflare.Primul element care mi-a atras atentia era o punga alba care zbura peste tot dar cu o gratie si o eleganta impresionanta ce ma trimitea cu gindul la un dans,la o coregrafie perfecta.Dupa aceea am mutat privirea inspre alte imagini,cum ar fi coroana pomilor sau parul trecatorilor,blanita unui catel vagabond ce trecea in momentul respectiv.Era totul sincronizat perfect intocmai ca si cum cineva de acolo de sus ar orchestra.Am inteles atunci ca acela era un moment imortant in viata mea,in filmul meu,scenografia,figuratia,lumina perfecta precum si o masina mare de facut vint ce dadea viata oricarui element din povestea mea..In acel moment m-am gindit ca Dumnezeu imi face cadou un asemenea moment si m.-am gindit la EL ca la cel mai mare regizor al tuturor timpurilor.In acel moment am inteles cum ma pot exprim in sfarsit si fara sa fiu vazut neaparat si atunci totul mi-a devenit mult mail clar.Am inteles ca pot deveni eternul invizibil ce toti puteau sa il vada.De fiecare data cind filmez ceva de-al meu,si ma gasesc in dificultate,ma gindesc mereu la acel moment magic si la emotia ce am trait-o atunci.E mereu o chestiune de clipe,de momente care ridica praful depus in fata ta si atunci totul pare mult mai clar si mai lucid.La aceasta anegdota e legata alta:2 ani mai tirziu am gasit o punga alba in filmul American Beauty si m-am gindit ca si Sam Mendez a trait acel moment ca si mine odinioara.si l-a introdus in filmul lui.A fost splendid.

Vorbeste-mi despre ultimul tau proiect ...

E mereu foarte dificil sa vorbesti de ceva ce ar trebui sa vorbeasca de la sine dar voi incerca. In primul rind as vrea sa exprim conceptul meu personal despre idei in genere. Ideile sunt precum un flux invizibil pe care le avem deja dar care isi iau timp ca sa isi aleaga mintile in care sa ‘locuiasca’ si apoi sa se nasca.E ca si cum noi inainte de a ne naste ne-am alege deja parintii,familiile in care sa ne nastem ca mai apoi cind o facem (ne nastem) sa nu mai ne aducem aminte de aceasta alegere. Idea ‘Amigdala’ mi-a fost sugerata involontar si intimplator de nu amic in timp ce facea o gluma. Eram pel platoul unui scurt metraj in pauza de cafea.Linga noi era o valijoara de optica cu un cifru. La un moment dat el imi spune :’Vito ia gindeste-te daca combinatia la cirfu ar fi 666?Numrul diavolului’.Din acel momet mintea mea a fost contaminta de acest spermatozoid care a dat nastere la o serie de imagini si concepte care m-au dus ca din acel moment si pina in 8 luni mai tirziu sa scriu scenariul filmului meu.Am fost totul foarte rapit si am inteles ca acea idee m-a ales pe mine. Dupa aceea a ajuns momentul in care sa fac alegrea daca sa fac singur filmul sau cu un producator. Am stiut mereu ca inconstienta e un mare defect dar in acel caz nu a fost. M-am aruncat ingenuu intr-o lupta mai mare decit puteam si cind m-am regasit pe platoul filmand m-am gasit in fata unor prbleme si dificultati legate de echipa,location,actori,organizare in sine si a trebuit sa ‘imbrac’ mai multe roluri eu insami sa pot salva situatia.Am interupt de multe ori ca sa reusesc sa imi iau avant si sa ma reorganizez si sa merg mai departe.Pe parcurs am pierdut oameni din echipa pe care a trebuie sa ii schimb cu altii pina cind m-am regasit sa termin filmul singur in diferite roluri,de regizor,de director de imagine,operator si masinist.Dar a fost si foarte distractiv pina la urma.In fine,am facut un filmul in modul in care un film nu ar trebui sa se faca,dar era unicul mod. Pina la urma intelegi ca trebuie sa te increzi in instincl tau chiar daca nu stii ce te astepta.Daca trebuie sa cistig sau sa pierd trebuie sa o fac in cu totul.In stil mare dand tot!Vom vedea daca intuitia mea cu care am crescut a fost ce trebuia.

Ca sa realizezi visul tau cu care actor sau autor ai vrea sa lucrezi?

Am avut deja sansa sa lucrez cu mari nume precum Sergio Castellito,Leonardo Pieraccioni,Carlo Verdone,Luca Miniero si Stefano Sollima.Am reaizat backstage ul pentru ei si am invatat mult de la fiecare in parte.In momenul de fata cinemaul italian nu ma satisface mult si de aceea nu stiu ce alti autori as putea numi in afara de Sorrentino sau Garrone de care se stie sunt adevarati maestri al acestei generatii. Daca as pune la socoteala si Statele Unite atunci socoteala mea nu ar avea limite , Steven Soderbergh cu siguranta as visa si i-as si multumi pentru discursul de la Oscaruri.

Descrie-te in trei cuvinte.

Introvers,visator,inconstient

Daca te-ai intoarce inapoi,ce anume nu ai face?

Este una dintre intrebariel la care fiecare ar vrea sau ar stii sa raspunda.Trebuie sa fiu sincer,aztazi sunt mandru de cea ce am devenit si cea ce sunt astazi depinde de alegerile pe care le-am facut in trecut.Chiar si cei 4 ani de Universitate pe care i-am facut la Stiintele Educatiei si Formarii nu au fost inutile.Am invatat lucruri foarte interesante din punct de vedere uman si tot acolo am invatat cum functioneaza Amigdala care mai apoi a devenit un film.Cred ca e o legatura intre tot si toate in viata. Probabil singurul lucru pe care nu l-as reface ar fi cind am fugit de acasa la 17 ani.A fost ceva total inutil si char si astazi ma intreb daca parintii mei m-au iertat pina la urma in sufletul lor pentru timpenia acea.A fost realmente ceva complet inutil si fara semnificat.Dar a fost cu siguranta un mod prin care incercam sa le cer atentie pentru ca sufeream si nu aveam curajul sa vorbesc cu nimeni despre asta.In fine daca as da timpul inapoi nu as mai lua acel autobus spre Marche(o regiune in Italia Centrala) si sa las telefonul acasa pe masa. Acesta e singurul lucru in viata mea pe care as fi vrut sa nu il fac.

Ce i-ai sfatui pe tinerii care ar dori sa se ocupe cu luma aceasta aceea a cinemaului?

Nu stiu daca ma aflu in conditiile de a da sfaturi,sunt inca tinar si nu am asa de multa experienta.Dar acum ca ma intrebi si am gindesc singurul lucru ce as spune ar fi,lasati-va pe mainile fricii si sa nu va fie frica sa va fie frica..A ales sa fac filmul meu ca sa inteleg pentru ca imi trebuia experienta care m-ar face sa inteleg cit de mult iubesc cinemaul.Sa inteleg daca eram doar un cinefil sau un cineast.Pentru acest film am plins mult si de multe ori eram pe puctul de a abandona.Am suferit in liniste si am pierdut din increderea in mine insumi.Dar filmul nu a facut-o!El nu a regretat ca m-a ales,nu a plins,nu m-a abandonat,nu a vrut sa schimbe regizorul si nu a pierdut increderea in mine.Cind am realizat ca doar frica a reusit sa ma aduca pina la acel punct m-am gindit la toata viata mea si mi-am spun ‘Vito,daca vrei sa intelegi cu adevarat cine esti,acest film este o ocazie unica si irepetibila sa o faci,asa cum esti si tu insuti.Asa ca termina cu smiorcaiala si ridita-te naibi in picioare imediat’. Am mers mai departe dar in mesertia asta problema este ca nimeni nu poate relamente sa te invete ,nici in scoli de specialitate, si asta pentru ca e mereu persoana in sine care face regia,Iar ca sa intelegi ce film poti face,trebuie sa stii ce fel de persoana esti si ca sa faci acest lucru trebuie sa te increzi in frica sa te lasi liber iar ca sa faci acest lucru trebuie sa ai destul de multa inima dar si ‘balls’.. Asa ca lor le spun,credeti in voi si gata,nu incercati sa imitati idoli vostri ci pur si simplu gasiti-va stilul propriu ca si in propria viata si armati-va de enorm de multa randare.Perseverenta invince intotdeauna.

http://www.youtube.com/watch?v=HBCkibHQgjA The Film.

 

Datorită Kristina Cepraga (actriță) pentru traducerea

Condividi su:

Seguici su Facebook